POLIZÓR s. n. mașină-unealtă, cu o piatră abrazivă, pentru curățit, ascuțit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir) Vezi definitia »

SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor. Vezi definitia »

TERMOPLONJÓR, termoplonjoare, s. n. V. plonjor (2). Vezi definitia »

ARHIPĂSTÓR, arhipăstori, s. m. Arhiereu. – Arhi- + păstor. Vezi definitia »

lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011. Vezi definitia »