CILÍNDRU s.m. 1. Corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale. ♦ Corp în formă de sul. ♦ Cilindri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, care se produc în tuburile urinifere la bolnavii care suferă de nefrită; cilindru central = coloană de țesuturi care umple regiunea centrală din structura internă a rădăcinii și a tulpinii unei plante. 2. Piesă (componentă) a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, servind pentru a conduce, a presa etc. un material; valț. ◊ Cilindru compresor = tăvălug. ♦ Încăpere cilindrică (la motoare) în care se deplasează pistonul. [< lat. cylindrus, cf. fr. cylindre, germ. Zylinder]. Vezi definitia »

MODULOMÉTRU s.n. Aparat de măsurare a modulațiilor (2). [< fr. modulomètre]. Vezi definitia »

PALÚSTRU, -Ă adj. de baltă. ♦ friguri ĕ = malarie. (< fr. palustre, lat. palustris) Vezi definitia »

PICNOMÉTRU s. f. instrument folosit în picnometrie. (< fr. pycnomètre) Vezi definitia »

REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre) Vezi definitia »