SPOVEDÁNIE, spovedanii, s. f. Faptul de a (se) spovedi; mărturisire. ♦ Spec. Ceremonia mărturisirii păcatelor în fața preotului. – Din sl. ispovĕdanije. Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obișnuit, normal. ◊ Cu excepția = afară de...; fără excepție = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepțiune, excepțiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio]. Vezi definitia »

ECOETOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul evaluării comportamentului de supraviețuire al ființelor vii; ecologie comportamentală. (pref. eco²- + etologie) Vezi definitia »

MIELOPATÍE s. f. denumire generică a afecțiunilor măduvei spinării sau osoase. (< fr. myélopathie) Vezi definitia »

COCSOCHIMÍE s. f. 1. Ramură a industriei care prelucrează cărbunele de pământ prin cocsificare. 2. Studiul prelucrării și transformării produșilor chimici obținuți din cărbuni prin cocsificare. – Cocs + chimie. Vezi definitia »