RAMIFICÁȚIE, ramificații, s. f. 1. Formare a ramurilor laterale la tulpinile și rădăcinile plantelor; ramificare. ♦ (Concr.) Parte desfăcută dintr-un întreg; ramură, braț. ♦ Despărțitură, subdiviziune, subîmpărțire. 2. Locul de separare a unei căi de circulație, a unor conducte etc. în două sau în mai multe ramuri; (fiecare dintre) despărțiturile (secundare) formate prin această separare. – Din fr. ramification. Vezi definitia »

a face o linie expr. (tox.) a întinde pulberea de cocaină pe o suprafață plană și netedă, cu ajutorul unei coli de hârtie sau a unei lame de ras, în vederea inhalării ei printr-un mic cornet de hârtie. Vezi definitia »

DISFEMÍE s. f. tulburare a pronunțării cuvintelor. (< fr. dysphémie) Vezi definitia »

PALIOPSÍE s. f. afecțiune a vederii în care bolnavul continuă să vadă, intermitent, un obiect dispărut din câmpul său vizual. (< engl. paliopsia) Vezi definitia »

MUZICOMANÍE s. f. melomanie. (< fr. musicomanie) Vezi definitia »