REMITÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence]. Vezi definitia »

DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance) Vezi definitia »

MADLÉNĂ s.f. Preparat dulce făcut dintr-o cocă cu ouă și unt, coaptă la cuptor. [< fr. madeleine]. Vezi definitia »

ispititúră s.f. (înv.) ispitire. Vezi definitia »

BIOGLÍFĂ s. f. urmă lăsată de viețuitoarele fosile pe straturile sedimentare. (< fr. bioglyphe) Vezi definitia »