CRONOGRÁF I. s. m. autor de cronici (1). II. s. n. 1. scriere populară reprezentând un fel de sinteză a istoriei generale. 2. instrument înregistrator al timpului. ◊ instrument folosit pentru verificarea funcționării ceasornicelor și a cronometrelor. (< fr. chronographe) Vezi definitia »

TAHEOGRÁF/TAHIGRÁF s. n. aparat topografic la întocmirea de planuri și hărți. (< fr. tachéographe, germ. Tachygraph) Vezi definitia »

CRISOGRÁF s.m. Copist care scrie manuscrise cu litere de aur. [< fr. chrysographe]. Vezi definitia »

vătáf s. m., pl. vătáfi Vezi definitia »

STEREOCARTOGRÁF s. n. aparat pentru schițarea automată a unui plan cartografic pe baza stereogramelor. (< fr. stéréocartographe) Vezi definitia »