CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici așa, nici așa. A fi călare pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). [Formă gramaticală; pl. (adjectival) călắri] – Lat. caballaris, -em. Vezi definitia »

LINȘÁRE, linșări, s. f. Acțiunea de a linșa și rezultatul ei; linșaj. – V. linșa. Vezi definitia »

SULFITÁRE s.f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitaj. [< sulfita]. Vezi definitia »

PROSTERNÁRE s.f. Acțiunea de a se prosterna și rezultatul ei; închinare; prosternație. [< prosterna]. Vezi definitia »

SECHESTRÁRE, sechestrări, s. f. Acțiunea de a sechestra și rezultatul ei. [Var.: (înv.) secfestráre s. f.] – V. sechestra. Vezi definitia »