TÍMIC, -Ă adj. 1. Referitor la timus, al timusului. 2. Referitor la comportamentul exterior al individului. [< fr. thymique]. Vezi definitia »

convremélnic, convremélnică, convremélnici, convremélnice, adj. și s.m. și f. (înv.) contemporan. Vezi definitia »

CITOCHÍMIC, -Ă, citochimici, -ce, adj. De citochimie. – Din fr. cytochimique. Vezi definitia »

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenența la un popor, la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ◊ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus) Vezi definitia »

MEFÍTIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus) Vezi definitia »