HUTUPÁLĂ s. m. (Reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. -(e)ală. Vezi definitia »

BÁLĂ, bale, s. f. Monstru, dihanie; fiară groaznică. Vezi definitia »

scripúșă, scripúșe, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două stinghii de lemn care leagă grindeiul de policioară la jug; bulfeu, fiular, jiglă, lopățică. Vezi definitia »

PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. Vezi definitia »

GOELÉTĂ s. f. veche navă de transport cu doi-trei arbori și vele aurice. (< fr. goélette) Vezi definitia »