CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s. m. 1. Adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. S. m. (Înv.) Cântăreț (1) (de profesie). 3. S. m. (Înv.) Cântăreț (2). 4. s. m. (Pop.) Cocoș. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător. Vezi definitia »

PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire. Vezi definitia »

ADOPTATÓR, -OÁRE, adoptatori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoptă un copil. – Adopta + suf. -tor. Vezi definitia »

TRUDITÓR, -OÁRE, truditori, -oare, adj. (Pop. și livr.; adesea substantivat) Care muncește din greu, care desfășoară o activitate obositoare, extenuantă. – Trudi + suf. -tor. Vezi definitia »

STEREOPROIECTÓR s. n. aparat fotogrammetric de stereorestituție pentru obținerea de hărți topografice folosind fotograme aeriene. (< fr. stéréoprojecteur) Vezi definitia »