CULÉE s. f. 1. masiv de zidărie care prin masa sa rezistă la împingerea unui arc, a unei bolți sau arcade. ◊ fiecare dintre cele două picioare ale unui pod, pe maluri. 2. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. (< fr. culée) Vezi definitia »

HEMORÉE s.f. Curgere de sânge; hemoragie. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. hémorrhée, cf. gr. haima – sânge, rhein – a curge]. Vezi definitia »

AMBARDÉE s. f. abatere involuntară de la drum a unei nave datorită vântului, curenților marini; mascadă. (< fr. embardée) Vezi definitia »

MOSCHÉE, moschei, s. f. Templu de cult mahomedan. [Pl. și: moschee] – Din fr. mosquée. Vezi definitia »

ABIETACÉE, abietacee, s.f. Pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacée. Vezi definitia »