Definita cuvantului sferă
SFÉRĂ s. f. 1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). ◊ obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație (1). 5. (ec.) ă producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu sferă
CONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a conjunctivei. [Cf. fr. conjonctivite]. Vezi definitia »
PONEGREÁLĂ, ponegreli, s. f. Ponegrire. – Ponegri + suf. -eală. Vezi definitia »
RECUZÍTĂ s.f. Totalitatea obiectelor cu care se montează o piesă de teatru, un film etc. V. butaforie. ♦ Totalitatea obiectelor specifice unei sfere de activitate sau a ideilor unui sistem. [< germ. Requisit]. Vezi definitia »
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte). 2. Loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde. [< fr. embuscade]. Vezi definitia »
BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite. Vezi definitia »