șorắpru s.n. (înv.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »

ICONOLÁTRU, -Ă, iconolatri, -e, s. m. și f. (Livr.) Persoană care se închină la icoane. – Din fr. iconolâtre. Vezi definitia »

FLEXIMÉTRU s. n. 1. aparat de măsură a săgeții și a deplasărilor transversale la construcții. 2. instrument medical pentru măsurarea amplitudinii de flexiune a unei articulații. (< it. flessimetro) Vezi definitia »

SÍSTRU s. n. instrument muzical la vechii egipteni și sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. (< fr. sistre, lat. sistrum) Vezi definitia »

CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum. Vezi definitia »