PRÁDĂ, prăzi, s. f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale și (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ◊ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ◊ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreția, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană viețuitoarelor. ◊ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda. Vezi definitia »

BAVÚRĂ, bavuri, s. f. (Tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafața pieselor prelucrate sau turnate. – Din fr. bavure. Vezi definitia »

BETONIÉRĂ s. f. mașină pentru prepararea betonului. (< fr. bétonnière) Vezi definitia »

-CHINÉZĂ elem. chin-. Vezi definitia »

CLOROPICRÍNĂ s. f. 1. Substanță toxică de luptă cu efect sufocant și lacrimogen. 2. Lichid toxic cu miros înțepător folosit pentru deratizare. – Din fr. chloropicrine. Vezi definitia »