LEUCOPENÍE s.f. Boală caracterizată prin scăderea anormală a numărului leucocitelor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. leucopénie, cf. gr. leukos – alb, penia – sărăcie]. Vezi definitia »

ENCEFALOGRAFÍE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie. Vezi definitia »

FONOCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de înregistrare grafică a zgomotelor inimii. (< fr. phonocardiographie) Vezi definitia »

SCINTIGRAFÍE s.f. Metodă de înregistrare grafică a suprafeței unui organ cu ajutorul unei substanțe radioactive; scintilografie. [Gen. -iei. / < fr. scintigraphie]. Vezi definitia »

DIDACTOGENÍE s.f. (Med.) Stare patologică de anxietate și depresiune, întâlnită la unii elevi ca urmare a greșelilor didactice ale educatorilor. [< didactic, după iatrogenie]. Vezi definitia »