AGROZOOTÉHNICĂ s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [< rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă]. Vezi definitia »

oafă, oafe s. f. (peior.) prostituată. Vezi definitia »

PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv. 2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. parabiose. Vezi definitia »

șovâlcăiálă, șovâlcăiéli, s.f. (reg. și fam.) 1. șchiopătare. 2. (în forma: șovâlcâială) fâlfâire. Vezi definitia »

PURÍNĂ s. f. compus organic heterociclic, unitate de bază a acidului uric, component al acizilor nucleici. (< fr. purine) Vezi definitia »