HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat în descompunere; mortăciune, stârv, leș¹. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras și greoi în mișcări. – Din magh. dial. holt (= halott). Vezi definitia »

tâmpit, cretin, idiot, adedon Vezi definitia »

CHERAMZÍT s. n. argilă expandată, obținută prin concasarea bulgărilor rezultați din arderea argilelor feruginoase, servind la prepararea betoanelor ușoare. Vezi definitia »

HRACONÍT s. n. (Reg.) Flegmă. – Comp. sb. hrakotina, ucr. harkotynnja. Vezi definitia »

schindisít, -ă, adj. (reg.) 1. obosit. 2. indispus; mâhnit. Vezi definitia »