MIȘTOCÁR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto. Vezi definitia »

CHIROGRAFÁR, -Ă adj. (jur.; despre persoane; și s.) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată. (< fr. chirographaire) Vezi definitia »

IMPÁR, -Ă adj. (Despre numere întregi) Fără soț. [< lat. impar]. Vezi definitia »

OBRĂZÁR, obrăzare, s. n. 1. Plasă deasă de sârmă sau sac de pânză cu care stuparul își acoperă fața pentru a o acoperi de înțepăturile albinelor. 2. Mască metalică cu care se acoperă fața pentru a o proteja în unele sporturi (lupte, sabie, floretă etc.). 3. (Reg.) Țesătură albă, subțire și rară, cu care se acoperă fața (uneori și trupul) mortului. 4. (Pop.) Mască. – Obraz + suf. -ar. Vezi definitia »

JUSTIȚIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier) Vezi definitia »