DENTÍȚIE s.f. Formarea și apariția dinților la copii. ♦ Modul în care sunt așezați dinții; totalitatea dinților. [Gen. -iei, var. dentițiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio]. Vezi definitia »

SFĂDĂLÍE, sfădălii, s. f. (Reg.) Sfadă (mare); discuție aprinsă, gâlceavă. – Sfadă + suf. -ălie. Vezi definitia »

șuștáie s.f. (reg.) băț, retevei. Vezi definitia »

OBSERVÁȚIE, observații, s. f. 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces; observare, cercetare, examinare; studiu. ♦ Supraveghere, urmărire; spec. supraveghere medicală (a unui bolnav). Bolnav ținut sub observație. ◊ Foaie de observație = formular în care se notează istoricul și descrierea bolii, rezultatele examenului clinic și al analizelor de laborator, evoluția bolii și fazele tratamentului urmat de bolnav în timpul spitalizării acestuia. 2. Remarcă, constatare. 3. Obiecție critică; p. ext. mustrare, dojană, reproș. – Din germ. Observation, fr. observation, lat. observatio. Vezi definitia »

a sta fartiție expr. (intl.) a sta de paravan, a sta astfel ca păgubașul să nu observe că hoțul complice îi bagă mâna în buzunar. Vezi definitia »