HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat în Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta în arderea integrală a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești (c. 6 mil.) din Europa (în Germania, precum și în terit. ocupate vremelnic în timpul celui de-al doilea război mondial) de către naziști și aliații lor. În prezent, se folosește tot mai frecvent, termenul de shoah (în ebraică „nimicire, distrugere”). ♦ (În prezent) Ucidere în masă datorată unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului înconjurător sau h. atomic, prin consecințele nefaste ale unui război nuclear). Vezi definitia »

SCOLÁST s.m. (Rar) Filozof-teolog din evul mediu, adept al scolasticii; scolastic. ♦ (Fig.) Gânditor dogmatic, care judecă rigid, numai după canoane. [< germ. scholast]. Vezi definitia »

NEONOMENCLATURÍST, -Ă adj., s. m. f. nomenclaturist de după decembrie 1989. (< neo- + nomenclaturist) Vezi definitia »

POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post]. Vezi definitia »

INTUIȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al intuiționismului. (< fr. intuitionniste) Vezi definitia »