CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité]. Vezi definitia »

ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu]. Vezi definitia »

- este un animal domestic.( I se mai spune si armarsar) Vezi definitia »

CAPACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi încăpător. ◊ întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conține; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil să înțeleagă sau să facă ceva. ◊ om destoinic, priceput; învățat, savant. 4. (în trecut) examen pentru obținerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operație, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legală de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârșitul a opt clase elementare. (< fr. capacité, lat. capacitas) Vezi definitia »

NECOMPATIBILITÁTE s. f. 1. Incompatibilitate (1). 2. Incompatibilitate (2). 3. (Mod.) Incompatibilitate (3). – Ne- + compatibilitate (după fr. non-compatibilité). Vezi definitia »