DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

RADIOMETEOROLOGÍE s. f. folosire a mijloacelor radio pentru previziuni meteorologice. (< fr. radiométéorologie) Vezi definitia »

NANOMELÍE s.f. Anomalie congenitală constând din scurtarea anormală a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. nanomélie, cf. gr. nanos – pitic, melos – membru]. Vezi definitia »

GLIPTOGRAFÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul pietrelor antice gravate. [Gen. -iei. / cf. fr. glyptographie < gr. glyptos – gravat, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

ANACLORHIDRÍE s. f. Absență a acidului clorhidric din sucul gastric, întâlnită în unele forme de anemie, în cancerul gastric etc. – Din fr. anachlorhidrie. Vezi definitia »