TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. (< fr. titubation) Vezi definitia »

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation. Vezi definitia »

MEZOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază influența mediilor asupra organismelor. [Gen. -iei. / < fr. mésologie, cf. gr. mesos – de la mijloc, logos – studiu]. Vezi definitia »

DROSOMETRÍE s. f. măsurare a cantității de rouă căzută în cursul unei nopți. (< fr. drosométrie) Vezi definitia »

PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia]. Vezi definitia »