VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. Vezi definitia »

jápcă (jépci), s. f. – Extorsiune, spoliere, jefuire. Bg. – žapka (DAR). – Der. jepcan (var. jăpcan), s. m. (care spoliază); jepcăneală, s. f. (furt, hoție); jepcănitor, s. m. (hoț). Este posibil ca acest cuvînt să depindă de grupul expresiv jerpan, jerpeli. Vezi definitia »

PALATOGRÁMĂ s.f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului, în care se văd locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet. [< fr. palatogramme]. Vezi definitia »

INVÍTĂ s.f. (La jocul de cărți, la scrimă) Deschidere. [< fr. invite]. Vezi definitia »

ZMÂNGĂLITÚRĂ s. f. v. mâzgălitură. Vezi definitia »