sorúță, sorúțe, s.f. (reg.) 1. surioară. 2. prietenă, tovarășă. 3. (fam. la vocativ) termen de adresare față de femei și fete, în semn de intimitate, de prietenie, de dragoste. Vezi definitia »

clácă (clắci), s. f. – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași). Vezi definitia »

ANAFORÉZĂ s. f. Transportul particulelor coloidale spre anod, sub acțiunea unui curent electric. – Fr. anaphorèse. Vezi definitia »

STUFICULTÚRĂ s. f. Ansamblul lucrărilor de amenajare a terenurilor stuficole, de cultură și de exploatare a stufului. – Stuf + cultură. Vezi definitia »

DELITESCÉNȚĂ s.f. (Med.) 1. Dezagregare a unui corp, a unui țesut etc. prin absorbție de apă. 2. Dispariție subită a unei tumori sau a unei inflamații. 3. Perioada de incubație a unui parazit. [< fr. délitescence, cf. lat. delitescere – a se ascunde]. Vezi definitia »