SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion) Vezi definitia »

DACTILOFÓN s. n. aparat portativ cu clape corespunzând unor litere sau sunete, destinat să faciliteze comunicarea celor lipsiți de darul vorbirii. (< fr. dactylophone) Vezi definitia »

SEPIÓN s.n. Cochilia sepiei; os de sepie. [Pron. -pi-on. / < fr. sépion]. Vezi definitia »

ETEROFÓN, -Ă, eterofoni, -e, adj. V. heterofon. Vezi definitia »

CICLOTRÓN, ciclotroane, s. n. Accelerator folosit în fizica nucleară pentru a obține transmutări și dezintegrări ale particulelor grele ale atomilor. – Din fr. cyclotron. Vezi definitia »