DESFÍDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. [Forme gramaticale: nu are timpuri trecute] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida). Vezi definitia »

FUCOÍDE s. f. pl. (geol.) urme ale algelor sau ale deplasării viermilor, vizibile pe suprafața straturilor sedimentare ori în interiorul lor. (< fr. fucoïdes) Vezi definitia »

cum laude loc. lat. – V. magna cum laude. Vezi definitia »

ánde prep. (reg.) între, cu, în Vezi definitia »

zâna verde expr. (înv.) absint. Vezi definitia »