OTÁRIE s. f. mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, asemănător cu foca, dar cu pavilioane la urechi și cu membre mai lungi care îi permit deplasarea cu ușurință pe uscat. (< fr. otarie) Vezi definitia »

HORMONURÍE s. f. (Med.) Prezență a hormonilor în urină; cantitate de hormoni prezentă în urină. – Din fr. hormonurie. Vezi definitia »

NEOECOLOGÍE s.f. Ramură a ecologiei care studiază ecosistemele actuale. [Pron. ne-o-e-, gen -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio) Vezi definitia »

ENCEFALOMIELOGRAFÍE s. f. radiografie a encefalului și a măduvei spinării. (< fr. encéphalo-myélographie) Vezi definitia »