POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme]. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul universului. – Fr. anthropocentrisme. Vezi definitia »

ECOLOGÍSM s. n. teorie și practică ce subliniază importanța problemelor ecologice; mișcare pentru ocrotirea mediului ambiant. (< fr. écologisme) Vezi definitia »

ITALIENÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană. 2. curent lingvistic inițiat de I. Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană. 3. habitudine, caracter italian. (< it. italianismo, fr. italianisme) Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. Orientare, tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare, reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta. 2. (Rar) Subiectivitate. – Subiectiv + suf. -ism (după fr. subjectivisme). Vezi definitia »