SUPERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Așezat în partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apă) Care se află spre izvor. 2. Care are un loc înalt (într-o ordine, într-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebește prin calități, prin merite deosebite; care este la un nivel mai înalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe. // s.m. și f. Cel care ocupă un loc mai important într-o ierarhie față de cei pe care îi are în subordine; cel care are un grad mai mare decât altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. supérieur]. Vezi definitia »

OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. – Ochi² + suf. -tor. Vezi definitia »

chinzuitór, chinzuitóri, s.m. (reg., înv.) chinuitor, torționar. Vezi definitia »

răscór, răscoáre, s.n. (reg.) izvor; confluență. Vezi definitia »

AGIOTÓR s. m. agent de bursă. (< fr. agioteur) Vezi definitia »