DEUTÉRIU s. n. izotop al hidrogenului, gaz incolor, mult mai dens decât acesta, prin electroliza apei grele și drept combustibil termonuclear. (< fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium) Vezi definitia »

TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil]. Vezi definitia »

INFLAMATÓRIU adj. v. EXOSTOZĂ. Excrescență osoasă traumatică sau inflamatorie care provoacă șchiopătarea și anchilozarea articulațiilor la om și la cal. [DEX '98] Vezi definitia »

ZIRCÓNIU s.n. Metal de culoare cenușie, întâlnit rar în natură, intermediar între aluminiu și siliciu. [Pron. -niu. / < fr. zirconium]. Vezi definitia »

MUSCALAGÍU, muscalagii, s. m. (Înv. și pop.) Cântăreț din nai; naist. – Din tc. miscalci. Vezi definitia »