Definita cuvantului bonitate
BONITÁTE, bonități, s. f. 1. Capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență. 2. Capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate. – Din germ. Bonität.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bonitate
ONEROZITÁTE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este oneros. – Din fr. onérosité. Vezi definitia »
CEFALOCORDÁTE s.f.pl. (Zool.) Încrengătură de cordate inferioare, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. céphalocordates]. Vezi definitia »
ȘUȘLÉTE, șușleți, s. m. (Reg.) Codârlă (la căruță). – Et. nec. Vezi definitia »
REOBIÓNTE s. n. pl. organisme care trăiesc în curenți de apă. (< fr. rhéobiontes) Vezi definitia »
hop-de--o-parte loc. s . (înv.) om bezmetic, nebun. Vezi definitia »