Definita cuvantului năvălitor
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu năvălitor
DECUSCUTATÓR s. n. separator electromagnetic pentru decuscutare. (< decuscuta + -tor) Vezi definitia »
AMEROSPÓR s. m. spor unicelular, la ascomicete. (< fr. amérospore) Vezi definitia »
ANUNCIATÓR, anunciatoare, s. n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării sau utilizării unui sistem tehnic. [Pr.: -ci-a] – După fr. annonciateur. Vezi definitia »
FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. Vezi definitia »
ONDULATOR2, -OARE, ondulatori, -oare, adj. (Rar) Care se leagănă ca valurile, care ondulează; unduitor, văluros. [Var.: ondulătór, -oáre adj.] – Ondula + suf. -tor. Vezi definitia »