FORMALÍSM s. n. 1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte. 2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului. 3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității. ◊ atitudine conformistă, exagerată, protocolară. 4. utilizare a modelelor formale în diferite științe. ◊ orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală. ♦ ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. (< fr. formalisme) Vezi definitia »

SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr. scepticisme) Vezi definitia »

MUTÍSM s. n. muțenie; (p. ext.) tăcere încăpățânată. (< fr. mutisme) Vezi definitia »

PACIFÍSM s.n. 1. Atitudine de pacifist; propovăduire a politicii de pace. 2. Curent liberal ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, limitându-se însă la simpla propovăduire pasivă a păcii și despărțind lupta pentru pace de lupta activă împotriva politicii care duce la război. [< fr. pacifisme]. Vezi definitia »

ULTRANAȚIONALÍSM s. n. naționalism exagerat, extremist. (< ultra- + naționalism) Vezi definitia »