COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. Vezi definitia »

RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif]. Vezi definitia »

ELOGIATÍV, -Ă adj. (Rar) Elogios. [Pron. -gi-a-. / cf. it. elogiativo]. Vezi definitia »

COMISERATÍV, -Ă, comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. și: -ze-] – Din it. commiserativo. Vezi definitia »

EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive. Vezi definitia »