Definita cuvantului sociografie
SOCIOGRAFÍE s. f. 1. observare, înregistrare și descriere a societăților ca formațiuni istorice concrete. 2. curent empirist în sociologie, pe care o reduce la simpla descriere, în afara oricăror concluzii teoretice. 3. disciplină sociologică empiristă, descriptivă; ramură a sociologiei care studiază influența condițiilor locale asupra formării tipurilor sociale. (< fr. sociographie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu sociografie
NASTÍE, nastii, s. f. Fiecare dintre mișcările organelor plantelor, spontane sau provocate de variațiile de lumină, temperatură etc. – Din fr. nastie. Vezi definitia »
ACOLÍE s. f. Absență sau diminuare notabilă a secreției biliare. – Din fr. acholie. Vezi definitia »
BĂJÉNIE, băjenii, s. f. (Înv. și arh.) 1. Fugă (în masă) a populației din cauza unei invazii dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; pribegie, refugiu; timpul petrecut în pribegie. 2. (Concr.) Șiruri, coloane de băjenari. [Var.: bejắnie, bejénie s. f.] – Slav (v. sl. bĕžanije). Vezi definitia »
politíe (politíi), s. f. – 1. Stat, republică. – 2. Oraș. – 3. Conductă. – Mr. pulitie „oraș”. Mgr. πολιτεία. Sec. XVII, înv. E dublet al lui poliție, s. f., din it. polizia, fr. police, prin intermediul rus. policija (Cihac, II, 274; Tiktin). Der. politic, adj., s. m., din fr. politique, și mai înainte din ngr. πολιτιϰός; politică, s. f. (ideologie, doctrină; activitate), din ngr. πολιτιϰή (Murnu, 46; Gáldi 233); politicale, s. f. pl. (intrigi sau discuții politice), din ngr. πολιτιϰά; politicastru, s. m. (om fără orizont); politicesc, adj. (politic), înv.; politicește (var. politicamente), adv. (din punct de vedere politic); politician, s. m., din fr. politicien; politicianism, s. n. (orientare exclusivă și abuzivă către politică); politicos, adj. (civilizat), din ngr. πολιτιϰός (Gáldi 234), cf. sp. politicón; nepoliticos, adj. (necivilizat); politevsi, vb. (a măguli, a ademeni), din ngr. πολιτεύομαι (Tiktin), sec. XVIII, înv.; politefsi, vb. (înv., a fi în uz, a se folosi), dublet al cuvîntului anterior; politețe, s. f., din fr. politesse; nepolitețe (var. impolitețe), s. f. (lipsă de curtoazie); politr(i)uc, s. n. (comisar politic bolșevic), din rus. politruk. Der. de la poliție: polițai, s. m. (copoi, polițist), din germ. Polizei; polițienesc, adj. (propriu poliției), prin intermediul unui adj. *polițian, ca politician, gardian; polițist, adj. (polițienesc; s. m., agent de poliție); polițaimaistru, s. m. (înv., comandant, șef de poliție), din germ. Polizeimeister, cf. rus. policijmejster. Vezi definitia »
COLUMBOFILÍE s.f. Știința creșterii porumbeilor călători. [Gen. -iei. / < fr. colombophilie]. Vezi definitia »