TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Vezi definitia »

TEJGHELÚȚĂ, tejgheluțe, s. f. Diminutiv al lui tejghea. – Tejghea + suf. -eluță. Vezi definitia »

LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune]. Vezi definitia »

PLETÍNĂ s.f. Navă remorcată pentru transportat mărfuri pe ape interioare cu adâncimi mici. [Cf. pilotină]. Vezi definitia »

fășoáră, fășoáre, s.f. (reg.) fâșie mică. Vezi definitia »