CONTINGÉNȚĂ, contingențe, s. f. Însușirea de a fi contingent (II); relație între fenomene, evenimente contingente; atingere, legătură exterioară, raport; întâmplare. – Din fr. contingence, lat. contingentia. Vezi definitia »

MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule. Vezi definitia »

MARÉMĂ s.f. (Geol.) Pământ, teren mlăștinos și nesănătos. [< fr. maremme, it. maremma]. Vezi definitia »

ȘAMBRÁNĂ, șambrane, s. f. Cadru (sculptat) care mărginește o ușă sau o fereastră în chip decorativ. – Din fr. chambranle. Vezi definitia »

SABLÉZĂ, sableze, s. f. Aparat de sablat. – Din fr. sableuse. Vezi definitia »