ECLOZIÚNE, ecloziuni, s. f. 1. Ieșire a puiului din ou în urma incubației. 2. Fig. Ieșire la iveală; înflorire. 3. (Med.; în forma ecluziune) Intervenție chirurgicală prin care o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată, este scoasă din circuitul fiziologic. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ecluziúne s. f.] – Din fr. éclosion. Vezi definitia »

ablațiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr. ablation, lat. ablatio) Vezi definitia »

CONSUETÚDINE s.f. Obișnuință, obicei, deprindere; uz, datină. [< lat. consuetudo, cf. it. consuetudine]. Vezi definitia »

a-i pune (cuiva) belciug expr. 1. a lovi (pe cineva) peste gură. 2. (glum. – d. femei) a se mărita (cu cineva), a lua de bărbat (pe cineva). Vezi definitia »

PRETUTÍNDENE adv. v. pretutindeni. Vezi definitia »