SEMITOLOGÍE s.f. Știință care studiază cultura și limbile semitice. [Gen. -iei. / < fr. sémitologie]. Vezi definitia »

DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinațiúne s. f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis. Vezi definitia »

AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie. Vezi definitia »

patogenezíe s.f. (înv.) ramură a medicinii care studiază mecanismul tulburărilor funcționale sau organice care stau la baza unor boli; simptomalogie, patogenie. Vezi definitia »

CRIOPEXÍE s. f. fixare a unui țesut prin răcire la temperaturi foarte joase. (< fr. cryopexie) Vezi definitia »