TRANZITÓRIU, -IE adj. Care face trecerea de la o stare la alta; de trecere, de tranziție; intermediar. ♦ (Despre fincționarea unui sistem) Caracterizat prin variația în timp a cel puțin unei mărimi. [Pron. -riu. / cf. fr. transitoire, lat. transitorius]. Vezi definitia »

TIU interj. Exclamație care exprimă regretul, mirarea etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

FUMURÍU, -ÍE, fumurii, adj. De culoarea fumului; cenușiu întunecat. ♦ Fig. Posomorât, mohorât. – Fum + suf. -uriu (după alburiu, timpuriu etc.). Vezi definitia »

ABAGÍU, abagii s.m. (reg., înv.) 1. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei; abager 2. Persoană care lucrează haine de aba Vezi definitia »

sagríu s. n. – Piele zgrunțuroasă. Tc. sagri (Tiktin), cf. fr. chagrin, sp. chagrin (REW 7513). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »