ACETÁBUL s.n. (Anat.) Cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. ♦ Cavitate a unei cochilii în care stă fixat animalul. [< fr. acétabule, cf. lat. acetabulum]. Vezi definitia »

MIRÁCUL s. n. v. miracol. Vezi definitia »

CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule. Vezi definitia »

LOBÚL s. m. 1. lob mic. 2. diviziune a unui lob. (< fr. lobule, lat. lobulus) Vezi definitia »

ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule) Vezi definitia »