TRUBADÚR s. m. nume dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral. ◊ (p. ext.) poet-cântăreț peregrin. (< fr. troubadour) Vezi definitia »

stur s.m. 1. (înv. și reg.) țurțur de gheață; promoroacă. 2. (înv.) bucată de sare de proastă calitate, aruncată în jurul minei. 3. (reg.) zgură; scrum. 4. (reg.) pojar. Vezi definitia »

lazúr s. n. – Lazulit, lapislazuli. Germ. Lasur(stein), lat. med. lazurius, din arab. (per.) lazaward, cf. lagiverde (Tiktin; DAR); cf. pol., rus. lazur. Vezi definitia »

SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro) Vezi definitia »

YOM KIPPÚR s.n. Mare sărbătoare religioasă mozaică simbolizând reconcilierea dintre om și divinitate. (din ebr., fr., engl. yom kippur) Vezi definitia »