REVERÉNȚĂ, reverențe, s. f. 1. Salut ceremonios care se execută prin înclinarea bustului și îndoirea genunchilor; închinăciune; plecăciune în semn de respect; temenea. 2. Respect, venerație, considerație, stimă. ◊ Pronume de reverență (sau de politețe) = pronume personal de persoana a 2-a și a 3-a, întrebuințat în semn de respect față de persoana căreia ne adresăm sau despre care vorbim. – Din fr. révérence, lat. reverentia. Vezi definitia »

calibarcă, calibărci s. f. (intl.) pălărie. Vezi definitia »

meseriașă, meseriașe s. f. 1. (eufem.) prostituată de mare clasă, în stare să satisfacă orice tip de clientelă. 2. parteneră de sex versată în tehnicile erotice. Vezi definitia »

TERBENTÍNĂ s. f. v. terebentină. Vezi definitia »

OMOGRÁMĂ s.f. (Lingv.) Cuvânt care are aceeași grafie cu un altul de origine diferită; omograf. [Cf. it. omogramma]. Vezi definitia »