PLATINOÍD, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid. Vezi definitia »

-FÍD elem. „despicat”, „împărțit”. (< fr. -fide, cf. lat. -fidus) Vezi definitia »

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus]. Vezi definitia »

CLORÍD s.n. Clorură. (cf. germ. Chlorid, engl. chloride) Vezi definitia »

DACTILOÍD, -Ă adj. (Biol.) În formă de deget. [Pron. -lo-id, pl. -izi, -ide. / cf. gr. daktylos – deget, eidos – aspect]. Vezi definitia »