ȘENÍLĂ s.f. (Tehn.) Organ de rulare al unor vehicule, format dintr-o bandă metalică continuă care se înfășoară peste roți. [< fr. chenille]. Vezi definitia »

CASIDĂ (‹ arab.) s. f. Poezie monorimă, specifică literaturii orientale (arabă, persană, turcă). Scrisă pe subiecte omagiale, panegerice, religioase, didactice, satirice etc., ajungea pînă la o sută de cuplete. Vezi definitia »

LIDÍTĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oraș în Anglia]. Vezi definitia »

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga. Vezi definitia »

GHEÁTRĂ s.f. v. ghetre. Vezi definitia »