ENDOTÉCĂ s. f. 1. peretele intern al sporogonului și al sacului embrionar. 2. membrana internă a lojei anterelor. 3. stratul intern al grăuntelui de polen. (< fr. endothèque) Vezi definitia »

ZĂPĂITÚRĂ, zăpăituri, s. f. (Reg.) Zăpăit. [Pr.: -pă-i-] – Zăpăi + suf. -tură. Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ s. f. umflătură pe suprafața unei piese ceramice datorită gazelor produse de o ardere rapidă; bulă de aer sub tencuială, vopsea sau în sticlă. (< fr. boursouflure) Vezi definitia »

ACERĂ, acere s.f. (reg.) Acvilă, vultur Vezi definitia »

TÉNDĂ s. f. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau de soare. (< it. tenda) Vezi definitia »