TRISMEGÍST s.m. Supranume dat de greci lui Hermes, care însemna „de trei ori mare”. // adj. (Liv.) De trei ori mare. [< fr. trismégiste, gr. trismegistos]. Vezi definitia »

INFLAȚIONÍST, -Ă I. adj. cu caracter de inflație. II. s.m. f. adept al inflaționismului. (< fr. inflationniste) Vezi definitia »

ONOMÁST s. m. specialist în onomastică (II, 1). (< onomastică) Vezi definitia »

YOGHÍST, -Ă, yoghíști, -ste, s. m. și f., adj. (Adept) al filozofiei yoga; (persoană) care practică exercițiile yoga. – Yoga + suf. -ist. Vezi definitia »

GUST, gusturi, s. n. I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ți placă (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – Lat. gustus. Vezi definitia »