AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio. Vezi definitia »

OPTÁȚIE s.f. Figură retorică prin care se exprimă o dorință sub formă de exclamație. [Gen. -iei. / < fr. optation, lat. optatio]. Vezi definitia »

RADIOPATOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bolile provocate de raze X sau de corpuri radioactive. (< fr. radiopathologie) Vezi definitia »

ELEGÍE s. f. 1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, jeluire. 2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic. (< fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia) Vezi definitia »

hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ. Vezi definitia »