TRANSMUTÁ vb. tr. a supune unei transmutații (1). ◊ a transforma, a schimba natura, aspectul. (< fr. transmuter, lat. transmutare) Vezi definitia »

comutá (-t, -át), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj. Vezi definitia »

ÎMPACHETÁ, împachetez, vb. I. Tranz. 1. A face pachet; a strânge, a aduna lucruri într-un sac, într-o ladă etc., a ambala (în vederea transportului). 2. A pune comprese cu nămol, cu parafină etc. pe o parte bolnavă a corpului. – În + pachet. Cf. fr. empaqueter. Vezi definitia »

MORMÂNTÁ, mormântez, vb. I. Tranz. (Reg.) A înmormânta. – Din mormânt. Vezi definitia »

ACÉSTA¹, ACEÁSTA, adj. dem. v. acest. Vezi definitia »